Arestarea nelegala, devenita ireal legala intre timp…539 cpp, o gluma proasta…

Aveam de gand sa scriu un text cu pretentii de analiza. Nu mai am pretentii. Prefer sa mai fiu in stare doar sa fac analize, indiferent de natura lor. Sunt si voi ramane subiectiva cu privire la cauzele avand ca obiect reparare erori judiciare.

Drept pentru care este extrem de greu sa-mi pastrez coerenta si sa vorbesc despre texte legale ce nu mai au pic de moralitate in continutul lor.

Mult disputatul art.539 alin.2, este transat ca la sah. Fostii arestati achitati intre timp, sau dupa foarte mult timp, exceptand euforia solutiei de achitare cu greu probabil  obtinuta, in limbaj nejuridic, nu vor mai primi nimic. Adica, nu vor mai fi despagubiti pentru nedreptatea pe care propriul stat, sau agentii lui i-au cauzat-o.

Si mai simplu, daca faci puscarie nevinovat, cu exceptia unei strangeri de mana si pupaturi de la prieteni si familie, un alt soi de satisfactie echitabila nu mai primesti. Ce daca ai fost arestat, ce daca ti s-a distrus viata, statul tau dispune de destinul tau. Punct.

Povestea despre care vorbesc, incercand sa ma departez cat pot de exprimarea tehnica, a fost transata printr-o Decizie a Curtii Constitutionale ce poarta nr.48 din data de 16.02.2016 si continuata, dupa cate observ tot la insistentele Curtii de Apel Timisoara (din ratiuni care imi scapa si nici nu ma mai privesc) cu solutia data in  recursul in interesul legii de catre ICCJ (Decizia 15/2017), ambele ocupandu-se savant de textul art.539 alin.2 din Codul de procedura penala.

De ce Curtea Constitutionala a decis sa respinga o asemenea exceptie, ma depaseste. Si cred ca ne depaseste pe multi, juristi fiind in speta cu totii. De ce instanta de control constitutional a respins o exceptie de neconstitutionalitate, pe care in urma cu cativa ani o admisese pe aproape acelasi text (din vechiul cod; n.n. art.504 cpp), nu stiu sa raspund. Nu-mi permit sa raspund, nu vreau sa raspund…pentru ca as putea sa am raspunsuri ce contravin ordinii de drept….

Curtea reține că dispozițiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt similare prevederilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968, care au fost suspuse controlului de constituționalitate prin Decizia nr. 417 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004, Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005, și Decizia nr. 78 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008, prin care s-a constatat că textul de lege criticat este o concretizare a principiului constituțional prevăzut de art. 52 alin. (3) din Constituție, conform căruia „Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii [… ]” și, pe cale de consecință, realizarea dreptului la repararea de către stat a pagubei cauzate prin erorile judiciare are loc în condițiile legii. Prin aceleași decizii, Curtea a reținut că prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968 nu numai că nu îngrădesc accesul liber la justiție, ci instituie tocmai normele procedurale necesare exercitării acestui drept, fiind în deplină concordanță și cu dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), în temeiul cărora procedura de judecată este prevăzută numai prin lege. De asemenea, Curtea a statuat în aceleași decizii că reglementarea expresă a actelor procedurale prin care se constată încălcarea libertății individuale nu este de natură a limita accesul liber la justiție al acelor persoane care nu se regăsesc în unul din cazurile enumerate în art. 504 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968, acestea având posibilitatea de a-și valorifica dreptul în justiție pe alte căi legale, dar în condițiile legii și urmând procedura prevăzută de lege. „

In viziunea mea, textul de mai sus a fost struto-camila ce a permis CCR sa si poata da cu stangul in dreptul de dragul de a o face. Apai daca impui obligatii instantei de judecata onor CCR,  indica-i legiuitorului sa inventeze si instrumentele necesare in acest sens.

Or, drept va spun ca decizia ICCJ nu ma mai da pe spate. In nici un fel. Era fireasca, avand in spate controlul constitutional pe text. ICCJ doar s-a jucat cu vietile celor pe care le mai abramburise candva…devenindu-i extrem de facila interpretarea pe modelul „asa vrem noi, asa decidem noi”…

Inca odata spun, ca actiunile de reparare erorii judiciare se resping pe banda. Se vor respinge in continuare. Pentru ca este legal in acest moment sa fie respinse. Pentru ca exista text care permite acest lucru. Dar nu este moral. Stiu, aveti sa spuneti ca nu tot ce este legal este si moral, si nu tot ce este moral este si legal…

Fuck off, domnilor si doamnelor magistrati al caror creier cu iz juridic si inflexiuni penale ati putut gandi pana acolo.

Si pentru ca Regina Constitutia spune ca justitia se face prin Inalta Curte si celelalte instante, as intreba-o retoric pe fosta sefa a ICCJ, actualmente judecator constitutional, cum ar fi inghitit povestea asta, daca in celebrul dosar in care domnia sa a fost parte, e-adevarat, vatamata, lucrurile se intorceau invers si  ar fi fost condamnata. Probabil pe nedrept. Intrebarea este un exercitiu ipotetic sau o eventuala speta scoala…nu astept raspunsul pentru ca il stiu. Ne-am fi aflat in fata unei lectii de drept veritabil, lectie pe care o dau toti cei care la un moment dat soarta ii arunca in partea cealalta a baricadei.

M-am saturat de voi pana in gat! M-am saturat de interesele voastre viitoare pe care le aparati strasnic pentru ca nu cumva sa calcati pe bec…Oricum ati calcat pe bec de mult. Intreg sistemul…

Nu mai am incredere in actul de justitie si nici in voi, facatorii lui…Oamenii se supun legii pentru ca legea sa se intoarca impotriva lor. Cu texte legale si constitutionale.

In fata infatuarii de care ati dat si dati dovada, si fac referire la un procent trecut cu mult de jumatate din numarul judecatorilor si procurorilor (specially), nu se va mai inclina nimeni. Cel mai dramatic timp este acela in care omul isi pierde si frica si respectul fata de cel care face justitia. iar timpul ala se pare ca nu este departe, daca nu schimbati directia de mers.

Eu nu va urez nimic. Pentru ca respectul meu l-ati pierdut. De frica nu mai vorbesc. Cat despre incredere, n-as vrea sa va spun ca prefer staborul…Aia par mai intelepti…sau cel putin deciziile lor…

  • acest text a fost scris la nervi; nu este un pamflet ci o gramada de nervi;
  • mai jos Decizia CCR 48/16.02.2016
  • nu ma mai obosesc sa caut si decizia 15/2017 a ICCJ , e inutil…
  • inventati dracului remedii.

 

 

 

DECIZIE 48 16_02_2016

Reclame