Despre onoarea nereperata…

Am ales sa revin inca odata asupra povestii cu solutia data de Curtea de Apel Ploiesti in dosarul sefei DNA in contradictoriu cu Antena 3 si cativa jurnalisti de acolo, avand ca obiect actiune in raspundere civila delictuala, ieri lovindu-ma doar suma acordata drept daune morale reclamantei Laura Codruta Kovesi, suma cifrata la in urma cursului valutar de astazi la 65.000 de euro. Despre lucrul asta am scris manifestandu-mi furia, motiv pentru care am fost taxata si etichetata, neargumentat intr-un mod destul de violent. Ba unii chiar m-au trimis la puscarie….ignorand probabil faptul ca am trecut pe acolo degeaba…

In momentul asta nu vreau sa vorbesc despre persoane si nici institutii media. Scot din context, pentru ca imi scria cineva mai devreme ca traim timpuri in care oricui i se poate intampla o nefacuta din asta, mai ales ca aflam in contemporaneitatea noastra ca unii se ocupa cu „paradeala” la cetateni. Lucrul asta ma uluieste. Repet, nu vorbim despre persoane ci doar despre situatii. Nu ma intereseaza institutia media, postul de televiziune sau jurnalistul/jurnalistii implicati. Ma uit doar la pericolul creat de solutiile unor judecatori diletanti. Si cunosc destui…

Asadar, curiozitatea m-a determinat sa citesc minuta solutiei. Si sa ma infurii din nou. Completul de judecata al Curtii de Apel Ploiesti pe langa suma considerabila acordata pe post de daune morale pentru reperarea onoarei sefei DNA, obliga respectivul post ca la fiecare buletin informativ sa-si ceara scuze public nu stiu pentru ce, ca textul pentru prezentarea scuzelor nu l-au trecut in minuta :)))))))). Adica, astia fiind televiziune de stiri au buletine informative cam din ora in ora cumva. Vreau sa vad chestia asta pusa in practica, pentru ca abia atunci am sa lesin de ras. Vazand cum orice buletin de stiri incepe cu: Ne cerem scuze public in sensul reperarii onoarei sefei DNA!

Si atunci, imaginati-va ca si eu la randu-mi am cerut publicarea hotararii, si eu am solicitat scuze public din partea statului meu care mi-a „tavalit” viata, familia, onoarea demnitatea si o alta multime de drepturi. Si nu le-am primit. Si jur ca inca as avea nevoie de ele. In aceleasi conditii de echitate. Pe un post de larga audienta, indiferent care ar fi acela, din ora in ora, statul meu sa-si prezinte scuze public pentru ca m-a paradit.

Sau macar sa recunoasca in vreun fel ca sunt cetatean de rangul 5 si nu se aplica scuzele publice. Acestea sunt primite doar de catre cei de rangul 1.

Si in felul acesta am sa inteleg ca raman cu onoarea nereperata.

Am sa pot dormi linistita vreodata in timpul ramas din viata mea?

 

 

Reclame