Sunt în pom si pomul în aer….

N-am iubit niciodata PSD-ul. Si cum s-o fi mai numit de cand exista. Incepand cu Ion Iliescu pentru care simt o ura de nedescris. Si pe care-l consider vinovat de toate relele pamantului intamplate in tarisoara asta. De revolutia mascata si deturnata. De mineriade. Si de multe altele pe care nu le voi expune aici.

Am cochetat cu dreapta 27 de ani, chiar daca pe alocuri a fost o dreapta stangace, lipsita de experienta politicului si chiar a socialului, si care a facut destule greseli de-a lungul timpului.

Cam la asta se rezuma aprecierile personale ale subsemnatei cu privire la scena politica romaneasca. Si mai e ceva.

Astazi la momentul scrierii sunt in pom si pomul in aer….

Pen’ ca nu iubesc PSD-ul , dar is de acord cu legea gratierii. Pen’ca nu-s de acord cu modalitatea in care au scos-o pe piata, pe „sestache”, dar is de acord cu continutul ei si in mod special cu punerea ei in dezbatere publica. Indiferent care ar fi rezultatul final.

Explicatia rezida din faptul ca stiu cum arata o puscarie. Stiu cum se traieste acolo. Stiu ce ii lipseste si ce ii prisoseste. Stiu cum arata actul de justitie si stiu cati oameni stau acolo gratie unor prezumtii si unor erori de judecata.Stiu cat e de frig iarna si cat e de sufocant vara. Stiu cum e sa ajungi in pragul disperarii…

Mai stiu ca Romania refuza sintagma de „justitie restaurativa” si este adepta justitiei represive, in care cea mai sigura solutie este sa trimiti omul la puscarie si sa nu lucrezi la eventuala lui salvare, acolo unde se impune.

Nu-mi trece prin cap ideea de a milita pentru transformarea puscariei in pension. Dar imi trece prin cap o alta idee. Aceea ca o pedeapsa restrange libertatea individului. Aceea ca o pedeapsa ar trebui sa-l reeduce si sa lucreze la revenirea si reintegrarea lui in societatea careia i-a gresit. Lucru care nu se intampla. Din varii motive. Pentru ca nu e loc, pentru ca nu exista fonduri, pentru ca nu exista resursa umana, etc.

Insa, sa refuzi vehement un act de clementa unei anumite categorii de oameni care stau la puscarie, si care au comis fapte de mica insemnatate, mi se pare lipsit de umanitate, mi se pare anticrestin si chiar antijuridic.

Dat fiind faptul ca de un asemenea act nu ar beneficia indivizii care au comis infractiuni grave. Infractiuni cu violenta, infractiuni de mare coruptie sau alte asemenea nenorociri.

Nu, nu vor zburda liberi pe strazi nici criminalii, nici violatorii, nici talharii si nici marii corupti care au dus Romania de rapa. Si nici recidivistii. Nici nu pot sa vreau lucrul asta. Pot fi subiectiva macar pentru faptul ca am avut in familie o asemenea tragedie. Si nu il vreau pe criminal liber !

Macar pentru faptul ca in trecerea mea prin lumea celor de dupa gratii, am vazut cu ochii mei personaje carora, asa cum am mai spus, eu le-as pune lanturi la picioare.

Ori in situatia data, s-ar duce acasa, iertati de a sta in puscarie o categorie de oameni ce poate, o parte din ei n-ar trebui sa se afle acolo. Se poate vorbi mult pe tema asta. Se pot face dezbateri adevarate. Dezbateri juridice, cu privire la fapte, la oameni si la legi. Legi de multe ori imperfecte sau legi bune aplicate prost. Este nevoie de ratiune si de echilibru in a recunoaste greseli si a le asuma. La fel de bine cum este nevoie de ratiune si de echilibru in a scoate in fata ceea ce exista si s-a facut bun.

Fac aceste afirmatii, inainte de a vorbi de efectele unei eventuale hotarari pilot pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului ar putea sa o pronunte cu privire la conditiile de detentie din penitenciarele romanesti. Care ne-ar costa probabil cat sa construim cateva puscarii. Si de ce naiba sa construim cateva puscarii cand putem investi in preventie. Cand putem investi in educatie sau in sanatate, domenii care stau la fel de prost cum sta si infaptuirea actului de justitie.

Incrancenarea unei parti a societatii civile fata de un asemenea act, vine, cu tot respectul, din necunoastere si dintr-o ciudata temere a oamenilor lipsiti de aparare. Aparare care ar trebui asigurata tot de catre autoritatile statului. Ori, gradul de incredere in acestea este de departe compromis.

Oricum am da-o, pisica este aruncata dintr-o gradina in alta, iar noi privim de pe margine scandalul dintre institutii. Institutii menite sa asigure functionarea statului de drept.

Este unul din momentele in care putem da dovada de echitate si de reasezare, nu numai prin adoptarea unui act de clementa atat de blamat, cat si prin reasezarea legislatiei, si nu doar a celei penale,  in matca ei fireasca. Aceea de nascatoare de norma sociala.Corecta. Aplicabila. Si de respectat.

Viziunea mea asupra politicii penale spune ca este nevoie de un act de clementa in acest moment. Dar daca viziunea mea nu se potriveste cu aceea a societatii in ansamblul ei, ma voi supune acesteia. Pentru ca asa este democratic. Si pentru ca asa este corect. Insa, nu inainte de a dezbate. Nu inainte de a supune analizei asa cum aratam mai sus, fapte, oameni si legi.

Si pentru a nu parea ca vreau cu orice pret sa treaca legea gratierii, personal facand parte din categoria cetatenilor abuzati de sistem, si fata de care sistemul si-a facut datoria prin recunoastere, asumare si dezdaunare, is deschisa la orice fel de solutii pe care atat sistemul cat si opinia publica ar putea sa le identifice cu privire la fenomenul supraaglomerarii din puscariile romanesti, la preintampinarea unei hotarari pilot a CEDO, la remedierea conditiilor de detentie din penitenciare, precum si la dispozitiile defectuoase din legislatia penala.

Scriu toate astea din cauza faptul ca  ma doare atitudinea inechitabila a dreptei. Si comportamentul haotic. Si refuzul dialogului. Si lipsa coerentei. Si mai ales actiunile nerezonabile si putin in afara legii…

Pentru ca este nevoie de o dezbatere reala pe justitie, o alta pe educatie, o alta pe sanatate, si tot asa, pana cand fiecare domeniu trece printr-o dezbatere si apar solutiile salvatoare.Solutii care sa salveze Romania din colapsul catre care se indrepta.

Altfel,  nu numai eu raman in pom si pomul in aer…ci si tara mea se afla in pom si pomul in aer…

 

 

Reclame