Despre cum a reparat eroarea judiciara un judecator…

Astazi, incercand sa trec peste faptul ca este vorba despre mine, am sa vreau sa arat lumii cum imparte atat legea cat si dreptatea un reputat judecator al Curtii de Apel Bucuresti despre care am mai scris cateva vorbe deunazi. Acelasi magistrat ce spune ca Judecatorul nu este Dumnezeul dreptatii pe pamant. Si cu toate acestea, aproape zilnic se erijeaza intr-un mic dumnezeu, umilind si distrugand destine. Pentru ca spun eu ca este suficient sa faci praf viata unui om, pentru a nu mai fi necesar sa iti intre in mana si al doilea.

Cu tot respectul pentru judele Ion Popa, presedintele sectiei IV Civile al Curtii de Apel Bucuresti, pentru venerabilitatea domniei sale in ale profesiei si cu toata toleranta pentru trecutul profesional al domniei sale, din cand in cand, pentru a nu se dezice de anumite umbre, o da in bara. Nu intentionez sa intru intr-un razboi personal cu domnia sa, cu toate ca ma simt indreptatita, insa nu pot sa trec peste solutia data in ceea ce ma priveste.

Nu pot sa trec peste lipsa motivarii, peste usurinta cu care foloseste unitati de masura numai de domnia sa stiute ,dar nu pot trece mai ales pentru umilinta la care isi supune petentii. Si pentru a rezuma, am sa spun dat fiind faptul ca solutia este definitiva intre timp, modalitatea in care magistratul Ion Popa a judecat apelul cu privire la o eroare judiciara a carei victima am fost. Cauza transata ireprosabil de catre instanta fondului, anume Tribunalul Ilfov prin judecator Evelina Oprina, in speta avand ca obiect reparare erori judiciare. Dupa o judecata si apreciere ireprosabila, dand eficienta intregului probatoriu administrat in cauza, judecatorul fondului a considerat ca pentru 635 de zile de arest preventiv nelegal, pentru 376 de zile de obligare de a nu parasi localitatea, pentru o condamnare nelegala de 3 ani, cu o hotarare CEDO in cauza castigata, cu 5 ani in care s-a rejudecat cauza, si cu un total de 15 ani in dovedirea nevinovatiei,plus multe alte nenorociri intamplate, mi s-a acordat ca dezdaunare suma de 900.000 de euro. Nu vreau sa indrazneasca cineva sa spuna ca suma este nemeritata, pentru ca ii rog pe contestatori sa traiasca aceasta poveste in aceleasi conditii in locul meu. Si ii asigur ca vor cere mult mai mult decat am avut bunul simt sa o fac eu.

Dupa tot acest periplu, hotararea fondului apelata de catre stat cu suficienta impertinenta pe care noi o numim practica, cauza a ajuns pe mainile judecatorului Ion Popa de la Curtea de Apel Bucuresti. Am avut incredere in judecata domniei sale, gandind ca un judecator cu state vechi in magistratura va gandi echitabil. Va aprecia echitabil. Si va imparti dreptatea catre final in maniera in care isi redacteaza textele publicate in cartile pe care le scrie. am avut impertinenta chiar sa fiu mandra ca repartizarea aleatorie s-a facut in acest fel.

Ba mai mult decat atat, la inceputul sedintei de judecata si-a exprimat public compasiunea pentru suferintele subsemnatei. Stiti cat a durat judecarea apelului intr-o cauza de asemenea complexitate? Fix 8 minute. Minute in care nici eu si nici aparatorul meu av Marius Iorga nu a avut nici o sansa sa faca aparare. N-am fost lasati sa vorbim. Soc mai mare decat asta nu am trait, comparand judecarea apelului cu aceea a fondului ce a durat trei ore ! Ma indreptateste pe mine sa cred ca magistratul din apel, probabil plictisit si obosit de impartirea dreptatii a intrat in sala cu solutia prefigurata? sau poate dictata?

Cele 8 minute de judecare a apelului a insemnat diminuarea daunelor cu 800.000 de euro ! Pentru fiecare minut consumat din timpul pretios al domniei sale a scazut cate 100.000 de euro. Fara sa evalueze. Dar mai ales cu toata compasiunea de care a putut da dovada. Atat a putut constiinta magistratului sa evalueze. 15 ani din viata mea i-a echivalat cu 100.000 de euro ! Poate sa-i spuna cineva ca nu este echitabil? Poate sa-i spuna cineva ca saltul asta urias nu se justifica in nici un fel? Poate sa-i spuna cineva ca este peste firea omeneasca sa isi bata joc de destine? Poate sa il intrebe cineva ce inseamna in viziunea domniei sale „exces reparatoriu”? Poate sa ii doreasca cineva sa ajunga sa traiasca drama mea? Pot sa ii doresc chiar eu sa traiasca drama mea? Pot sa ii spun chiar eu ca degeaba mi-a dat dreptate daca nu s-a facut dreptate?

Daca as da frau liber resentimentelor si umilintelor la care sunt supusa in continuare de catre statul al carui cetatean sunt, si care ar trebui sa-mi apere drepturile si libertatile ar trebui sa dau de toti peretii cu  intregul sistem de justitie romanesc. Insa nu o fac pentru ca in interiorul lui am intalnit si oameni in sensul adevarat al cuvantului. Pentru ca eu insami am devenit un specialist in ale dreptului. si tocmai devenirea mea ma face sa nu ma opresc aici….Povestea asta va continua cat timp am sa traiesc si eu pana in momentul in care cineva din acest sistem va aprecia echitabil…

In felul acesta s-a dovedit judele Ion Popa a fi ceea ce nu si-a dorit sa fie niciodata ..Anume Dumnezeul dreptatii pe pamant…

 

 

Reclame