O sedinta CSM vazuta de pe celalalt trotuar…

Deunazi, privind mai mult decat contrariata si a nu stiu cata oara o sedinta a CSM, inalt for al magistratilor din Romania am trecut prin cateva stari posibile. Finalitatea cumulului de stari, oricat de importanta a parut a fi continutul sedintei cu pricina a fost o spasmodica stare de ras. Pentru ca nu mai are sens oameni buni sa plangem dat fiind faptul ca platim un tribut ancestral combinatiei dintre paine si circ.
Cum spuneam, pentru ca tebuie sa spun si ii accesibila oricui inregistrarea,fac vorbire aci despre sedinta CSM din 9 noiembrie a anului de gratie in care ne aflam, aceea in care respectabila institutiune dadu aviz negativ pe deja celebrele si mult disputatele legi ale justitiei. Pentru ca la cat vant de schimbare a batut peste ele, nici macar nu mai stim care ii continutul lor final. Sau ce mai sunt ele dupa atatea avizari.
Ca un om cat de cat obisnut , cu ceva pretentii de normalitate si oaresce interes pentru problemele sociale ale tarisoarei in care subzist, si cu nitica scoala, nu multa ca strica, dar cu un interes justificat si chiar provocat pentru actul de justitie, cum spuneam, m-am asezat in fata monitorului si am participat cu mintea live la sedinta cea pricinoasa.
Si cum is o individa conclusiva uneori, n-am sa vorbesc despre lucrurile dezbatute deja in sfera asta de interes, ci am sa scriu aci despre socul pe care l-am avut urmarind cu sufletul la gura derularea acestei povesti cu iz juridic cu privire la un singur aspect intamplat.
Prima chestiune sesizata larg fu agresivitatea limbajului. Pe alocuri chiar rautatea lui. Basca mistourile aferente. Si mi-am zis in mintea mea ca reprezentantii magistratilor, fie ei judecatori sau procurori, au un simt al umorului remarcabil. Ridicat la rang de misto. Glume cu iz suburban si penal. Deformatie profesionala mi-am zis…
Trecand peste stilul absolut delicios am ajuns intr-un moment in care Presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie asezata scaun langa scaun cu Ministrul Justitiei, personaje extrem de importante in cheia acestei sedinte, ataca cu un discurs vrut a fi ironic ordinea de zi. Si ce aflu eu, si probabil si altii de la doamna judecator, al mai judecator dintre toti, ca doara este presedinta instantei supreme; aflu siderata ca doamna nu stia de ce se afla acolo; nu stia ce este chemata sa avizeze, pentru ca aflase domnia sa din presa, da..da..din presa, ca ministrul de resort dus cu treaba La Bruxelles banuiesc, nu stiu ce mantocarise domnia sa pe acolo mintindu-i pe internationalii aia cu privire la legile justitiei romanesti si nevoia cronica de reforma a acesteia.
Revolta doamnei o detectai ca fiind una serioasa, demna de Caragiale in scrierile lui. Dupa ce m-am dezmeticit, lovita in plex de framantarile magistratului suprem, m-am intrebat de ce Dumnezeu domnia sa nu stie ce are de avizat in ziua aia. Pai, ori a ajuns tarziu si n-a avut timp sa citeasca, ori n-a fost informata corespunzator de catre secretara, ori…chiar nu stia ce acte normative numite generic legile justitiei are in fata.
la finalul discursului ironico-interogatoriu, sub privirea obladuitoare si aparent calma a ministrului de justitie mi s-a blocat mintea. Si-am mirosit un potential conflict intre doua personaje cheie ale actului de justitie.
Momentul hilar a fost salvat de nervii deloc proverbiali ai ministrului de justitie, profesor universitar, pedagog de scoala veche, ce n-a mai rezistat alegatiilor doamnei supreme si pe un ton corect din punct de vedere tehnic, dar usor iritat a venit cu cateva replici de zile mari. Dar in egala masura extrem de sugestive, catre directe adresate auditoriului si specially doamnei ICCJ.
Pentru a nu strica farmecul si spumosenia acestora, am sa le redau mai jos, asa cum au sunat din gura ministrului ca raspuns la intrebarea celui mai inalt magistrat care nu stia ce trebuie sa avizeze.Care nu avea certitudini si era confuza.

„Fiecare este liber sa inteleaga ce vrea,fiecare este liber sa inteleaga ce poate, si fiecare este liber sa se exprime astfel cum coordonatele profesionale si personale ii permite.
Dvs ati lucrat in MJ, daca ar fi sa va dau o replica, si stiti sau ar fi trebuit sa stiti, eu prezum ca stiti, faptul ca nu te duci in fata unor inalti oficiali sa vorbesti despre ce era sa fie…Nu m-am dus sa fac istoria procesului legislativ ci actualitatea procesului legislativ” – incheie apoteotic domnia sa.

Inteleaga, vorba ministrului, fiecare ce poate, fiecare ce vrea sau ce e liber si lasat sa inteleaga…
Restul a fost can-can cu iz de scandal, produs in interiorul institutiei care ar trebui sa fie garantul independentei justitiei. Nervi, istericale, argumente contondente, violenta verbala, o mana de oameni liberi pusi la munct de furia celorlalti de is mai multi,si intr-un final dupa 3 ore de travaliu, iesi copilul mort si avizul negativ pentru legile justitiei.
Traiasca actul de justitie! Traiasca avizul oricare ar fi el! Halal reforma sa ne fie!!!

Anunțuri

Despre puterea naivitatii…

Am invatat curajul de a trai frumos. De a ridica fiecare secunda din banal si a o duce pana dincolo de dincolo…Independent de trairile si arderile celorlalti. Am invatat puterea de a respira cu intensitatea paroxistica a miracolului bucuriei si in egala masura cu furia revoltatului remanent.
Stiu sa castig in masura in care stiu sa si pierd,iar astazi invat incet sa nu mai cer ceea ce ar putea sa mi se cuvina. De frica faptului ca n-am sa primesc.
In fiecare zi viata te aseaza in fata unor dileme existentiale. Sa ramai sau sa pleci. Sa lupti sau sa renunti. Sa zambesti sau sa plangi. Felul in care alegi te defineste si te face unic. Pentru unii…Pentru altii ramai doar o trecere stearsa.
Felul in care ramai sau pleci, lupti sau renunti, dar mai ales felul in care mergi mai departe te defineste asezandu-te pe scara valorilor lor. Numai ca, pentru mine is importante valorile mele. Ele ma duc mai departe. Plangand sau zambind in timp ce privesc in spatele existentei mele.
Azi mi-am aruncat ochii in trecut si-am vazut copilul din mine razand. Si am inteles ca puterea de a merge mai departe a venit intotdeauna de acolo. Si curajul. Si determinarea. Si atunci am decis sa continui sa traiesc frumos. Atat de frumos cat sa nu-mi insel propriul orizont de asteptare. Cu toate dezamagirile inerente…

Scriitura aceasta este doar o palma pe care o indrept catre obrazul meu, asumandu-mi-o. Pentru ca nu incetez sa fiu naiva si inca mai cred in principii si reguli nescrise. Pentru ca pot sa schimb lucruri dar nu ma pot schimba pe mine. Pentru ca privesc omul dupa chipul si asemnarea imperfectiunii mele. Pentru ca proiectez sublimul acolo unde nu exista.
Ma duc sa-mi cer iertare mie pentru ca stiu sa traiesc frumos.Fiindca cer mai putin decat dau crezand ca pot fi pentru unii model de viata.
Ma duc sa-mi dau palma promisa…sa pot continua sa traiesc frumos…
In rest, numai de bine…:))))

Ziua in care nu mai conteaza de unde rasare soarele

In fiecare dimineata soarele rasarea dintr-un anume loc. De acolo de unde rasare de la inceputurile lui. In cateva randuri, soarele rasarea chiar de la mine din suflet.Numai ca trebuia sa vina ziua in care nu mai conteaza de unde rasare soarele. Ziua in care se prefigureaza faptul ca de la mine din suflet nu mai poate rasari…

Ziua in care nu mai conteaza de unde rasare soarele e ziua renuntarii. Renuntam cu totii la clipe din viata pentru ca nu suntem capabili sa ni le traim. Pentru ca suntem tributari cliseelor si stereotipiilor. Dar mai ales pentru ca frumosul modern a devenit parte integranta a uratului vesnic. Era sa zic Amin!…
Pentru ca suntem seci si goi pe dinauntru cu pretentii de complicat si sofisticat ridicate la rang de arta.Pentru ca reusim sa vedem cu ochii ceea ce sufletul nu mai este in stare sa vada. Perceptia ii doar exasperant de diferita.
Ziua in care nu mai conteaza de unde rasare soarele, este ziua in care sufletul iti ramane captiv in povestile care nu se mai termina. Povestile pe care le duci in acelasi suflet conflictual purtat cu tine in trecerea terna. Trecere comisa echilibristic intre real si iluzoriu. Istorii care te marcheaza la nesfasit si in conditia in care ai trai repetat de mai multe ori. Amintiri izolate intr-un colt de tine sperand sa nu te impiedici de ele in timp ce traiesti. Pentru ca te fac sa arzi acid consumandu-le substanta. Sau sa speri ca le stingi plangand cu apa din ochi.

Viata asta cateodata seamana cu o tigara care arde singura pentru ca nu are cine sa traga un fum…Intr-o lume plina de vicii. Suma tuturor viciilor nu este in stare sa arda un fum.
Ziua in care are sa rasara soarele din sufletul cuiva va fi inceptul povestii povestilor. Acea carte a cartilor care sa clinteasca din temelii tot ce stim despre viata. Sa rastoarne concepte si sa realcatuiasca Universul.
Pana atunci, ramanem la fel. Niste inadaptabili care distrug in fiecare secunda un vis. Propriul vis.
Si pentru ca textul de mai sus pare aproape tragic, ei bine, nu este. Contine doar revelatia renuntarii la o idee. Aceea ca soarele rasare dintr-un singur punct cardinal. Ca nu mai conteaza de unde o face cata vreme se iveste mereu.

Quoniam opus est mihi

Am invatat multe lucruri, cam prea multe pentru o singura viata…Am invatat sa-mi controlez starile, furiile, frustrarile si sa zambesc. Si cand mi-a fost bine. Dar si cand mi-a fost rau. Am invatat sa rad. Mult. Si mi-a facut bine sa rad mai intai de mine. De defectele mele, de alcatuirea mea, dar mai ales de actiunile mele.Am cunoscut oameni si am cunoscut oamenii. Unii m-au dezamagit.Destul de mult pentru o singura viata…altii mi-au dat aripi si m-au invatat ca aripile trebuiesc restituite dupa ce inveti sa zbori.De acolo de unde le-ai luat. Am avut bucurii dar mai ales dureri. Atat de mari incat uneori am fost in pragul caderii. Si n-am cazut.Pentru ca stiu sa rad.Pentru ca am invatat sa rad.Pentru ca am invatat sa trec peste fiecare durere cu seninatatea omului simplu. Atat de simplu ca m-a surprins si pe mine. Am inteles multe lucruri si multi oameni. Le-am acceptat, le-am circumstantiat atitudinile si am cautat solutii pentru fiecare. In timp ce nimeni nu a cautat solutii pentru mine. M-am incapatanat sa cred ca pot salva lumea. Nici macar nu stiu de la ce. In timp ce n-am incercat niciodata sa ma salvez pe mine. Pentru ca de asemeni n-am stiut de la ce…
Si pentru ca am constientizat prin asumare toate astea, de astazi am sa continui sa invat lucruri. Chiar daca mi-ar trebui inca vreo zece vieti sa le folosesc. Am sa-mi controlez in continuare starile, furiile si frustrarile. Dat fiind ca inca le am. Am sa zambesc in continuare, de-ar fi sa o fac de multe ori formal. Insa, voi refuza sa mai fiu dezamagita de ceva sau cineva. Apropos…am restituit aripile de acolo de unde le-am luat. Probabil voi avea in continuare bucurii. Si dureri. Am sa rad si de acum incolo de mine. N-am sa mai rad de altii. Costa mult. N-am sa mai vreau sa accept si sa circumstantiez atitudini. E prea multa risipa de energie si lumina. Or, de energie si lumina are nevoie vitala fiecare.
Nu voi mai vrea sa salvez lumea, pentru ca e utopic. Nici macar pentru mine nu identific amenintari de la care sa ma pot salva. De astazi am sa-mi rezerv intreg Universul in scopuri personale. Pentru ca am nevoie de energie. De lumina. Quoniam opus est mihi…

Sa va duceti dracului doamnelor si domnilor magistrati…

Poate nu toti. Poate printre voi vor fi si oameni de doamne ajuta. Cu doua frici la activ. De Dumnezeu si de solutiile pe care le dati. De astazi am indoieli. Aia buni ii legitimeaza prin tacerea lor pe cei rai. Sau prosti. Sau imbecili. Atunci va pun si pe voi, restul, la indoiala. Pentru ca nu miscati un deget cand ceilalti comit abuz dupa abuz. Sau aplica legea dupa bunul plac, dupa indicatii sau mai stiu eu dupa ce dracu…Si atunci si voi, aia prezumati buni, v-ati pierdut respectul meu. Stiu ca pare putin. Stiu ca nici nu va trebuie si nici nu va foloseste respectul meu. Dar, ca mine is multi, si dupa respect s-ar putea sa pierdeti mai mult…

Mars si puneti mana pe carte daca nu stiti care is drepturile individului. Ca de le stiti si va faceti ca ploua atunci ii si mai tragic. Ar trebui sa raspundeti pentru ceea ce faceti si nu sa va ascundeti la umbra unor institutii cu gir indoielnic. Pentru ca oricum nu vi se poate intampla nimic…

Ia puneti mana si va sesizati ca va trimit la dracu si incep de azi cu nume si prenume sa spun cum stau lucrurile, dupa ce 15 ani am tacut, crezand ca va veti recapata onoarea si o veti si repera.

Ati facut pe dracu! In afara aerului de superioritate si indumnezeire pe care il afisati in sedintele de judecata, si ala fara nici un fel de suport, sunteti niste frustrati ascunsi in spatele textului de lege. Repet, ca n-oti fi toti asa, iertare pentru ăi de cred ca îs buni, dar tac ca mortii in papusoi.

Da doamnelor si domnilor magistrati, sa va duceti dracului. Pentru ca am drepturi si mi le-ati calcat in picioare. Pentru ca va doare fix in cot de viata unui om.Si de textul de lege. Pentru ca va lipsesc doua lucruri esentiale. Constiinta si umanitatea. Al doilea ii principiu de drept, in caz ca nu stiati!

Si apoi la ce va folosesc voua principiile de drept cat timp nu va pasa de ele? Cat timp le incalcati in fiecare zi si nimeni nu va trage de maneca? Cam cat de inamovibili va credeti si cat de linistiti puneti capul pe perna seara cand ajungeti la casele voastre, unde nu va intreaba nimeni: de ce mama ti-au facut asta?

Si daca am ajuns la capatul rabdarilor si va trimit  la dracu, pentru ca alta cale procedurala nu mi-ati mai lasat, e pentru ca voi m-ati adus in starea astea.

Si urmeaza sa spun de ce va trimit la dracu…cu nume si fapte…

 

Comportament de kamikaze. Sau cum am ajuns cu susul in jos…

Am urmarit conferinta de presa a ministrului de justitie Iordache din seara cu pricina. Aia cu sedinta facuta la adapostul serii.Aia cu ordonantele de modificare a codurilor penale si de procedura. Cu parte din ele sunt de acord. Cu alta parte nu. Discutabil si de dezbatut.

Ce m-a uimit in schimb a fost comportamentul vizibil iritat si vadit antidialog al ministrului de justitie Iordache. Semana cu un kamikaze inainte de a se arunca in gol. ce ratiuni i-a determinat o asemenea atitudine imi scapa. Si ma lasa sa speculez. De la scandal in sedinta de guvern, pana la premeditare. Si paleta e asa de larga….

Guvernul asta, legitim de altfel, pare a fi sacrificat, membrii sau sinucigandu-se unul cate unul…Si nu inteleg pentru ce…

Sa fie miza modificarilor aduse textelor penale atat de mare? Era nevoie de modificarea lor oricum. Mai devreme sau mai tarziu s-ar fi intamplat. Nu stiu de ce ieri, si de unde vine graba. Deci nu se justifica.

Sa fie miza legii gratierii atat de mare? Dupa ce am parcurs textul si l-am analizat, nici asta nu se justifica. Nu vor fi gratiati nici criminalii, nici violatorii si nici coruptii. Si asta este important. Si mai dureaza pana se va ajunge la forma finala a acestei legi atat de blamate.

Are ca justificare eventualitatea unei hotarari pilot a CEDO? Posibil. Insa indiferent de cifra celor gratiati, hotararea pilot tot va veni. Pentru ca ar rezolva doar o mica parte din poveste. Conditiile raman aceleasi pentru cei ramasi acolo. Care in mod cert se vor indrepta in plan national impotriva statului pentru nerespectarea conditiilor de detinere.

Amenda CEDO nu exista. Este o gogorita. Si o manipulare grosolana. Insa costuri vor fi. Extrem de mari. Pe care Romania va fi nevoita sa le plateasca oricum. deci nici asta cu gratierea nu se justifica.

Si atunci de ce isi doreste cu tot dinadinsul guvernul Grindeanu sa fie kamikaze?

Unde este dialogul civilizat si constructiv la care se face apel , insa lipseste cu desavarsire?

Cum naiba nu s-a gasit o echipa de comunicatori care in cateva luni de zile, paralel cu indeplinirea altor masuri din programul de guvernare, sa explice in mod corect, echilibrat  si profesionist necesitatea modificarilor la legea penala?

Ce justifica graba si fervoarea cu care au actionat in acest sens? Ce justifica publicarea la orele 1 noaptea in Monitorul Oficial?

Mai mult decat atat, ce cauta magistratul in aceste lupte? Dumnezeule, ma crucesc. Magistratul este impotriva modificarilor aduse textului de lege, impotriva  unui act de clementa, care pana la urma nu este apanajul lui, si a ajuns sa se creada fauritor de norma. Nu. Magistratul nu faureste norma. Ci o aplica. Chiar daca norma ii buna sau proasta. Insa ce te faci cand magistratii, evident unii dintre ei, aplica prost norma buna, si cum vrea muschiul lui, norma proasta… Suntem complet cu susul in jos…

Ce cauta DNA-ul in aceasta poveste? Are aptitudinea de a crea lege? Are aptitudinea de a se exprima politic?

Cine cu cine se bate in acest razvoi al nervilor si cine este cel mai mare perdant din aceasta poveste? Pai perdantul cel mai de vaza este cetateanul. Ala de a iesit in strada si ala de a stat acasa. Ala care injura contra si ala de injura pro. Drepturile lui vor continua a fi incalcate, cand de o parte cand de alta. Va continua sa plateasca facturile usturatoare ale acestei degringolade create cu un scop. Ei, scopul asta imi scapa…

Si nu mai inteleg nimic…pentru ca suntem complet cu susul in jos…