Sa va duceti dracului doamnelor si domnilor magistrati…

Poate nu toti. Poate printre voi vor fi si oameni de doamne ajuta. Cu doua frici la activ. De Dumnezeu si de solutiile pe care le dati. De astazi am indoieli. Aia buni ii legitimeaza prin tacerea lor pe cei rai. Sau prosti. Sau imbecili. Atunci va pun si pe voi, restul, la indoiala. Pentru ca nu miscati un deget cand ceilalti comit abuz dupa abuz. Sau aplica legea dupa bunul plac, dupa indicatii sau mai stiu eu dupa ce dracu…Si atunci si voi, aia prezumati buni, v-ati pierdut respectul meu. Stiu ca pare putin. Stiu ca nici nu va trebuie si nici nu va foloseste respectul meu. Dar, ca mine is multi, si dupa respect s-ar putea sa pierdeti mai mult…

Mars si puneti mana pe carte daca nu stiti care is drepturile individului. Ca de le stiti si va faceti ca ploua atunci ii si mai tragic. Ar trebui sa raspundeti pentru ceea ce faceti si nu sa va ascundeti la umbra unor institutii cu gir indoielnic. Pentru ca oricum nu vi se poate intampla nimic…

Ia puneti mana si va sesizati ca va trimit la dracu si incep de azi cu nume si prenume sa spun cum stau lucrurile, dupa ce 15 ani am tacut, crezand ca va veti recapata onoarea si o veti si repera.

Ati facut pe dracu! In afara aerului de superioritate si indumnezeire pe care il afisati in sedintele de judecata, si ala fara nici un fel de suport, sunteti niste frustrati ascunsi in spatele textului de lege. Repet, ca n-oti fi toti asa, iertare pentru ăi de cred ca îs buni, dar tac ca mortii in papusoi.

Da doamnelor si domnilor magistrati, sa va duceti dracului. Pentru ca am drepturi si mi le-ati calcat in picioare. Pentru ca va doare fix in cot de viata unui om.Si de textul de lege. Pentru ca va lipsesc doua lucruri esentiale. Constiinta si umanitatea. Al doilea ii principiu de drept, in caz ca nu stiati!

Si apoi la ce va folosesc voua principiile de drept cat timp nu va pasa de ele? Cat timp le incalcati in fiecare zi si nimeni nu va trage de maneca? Cam cat de inamovibili va credeti si cat de linistiti puneti capul pe perna seara cand ajungeti la casele voastre, unde nu va intreaba nimeni: de ce mama ti-au facut asta?

Si daca am ajuns la capatul rabdarilor si va trimit  la dracu, pentru ca alta cale procedurala nu mi-ati mai lasat, e pentru ca voi m-ati adus in starea astea.

Si urmeaza sa spun de ce va trimit la dracu…cu nume si fapte…

 

Comportament de kamikaze. Sau cum am ajuns cu susul in jos…

Am urmarit conferinta de presa a ministrului de justitie Iordache din seara cu pricina. Aia cu sedinta facuta la adapostul serii.Aia cu ordonantele de modificare a codurilor penale si de procedura. Cu parte din ele sunt de acord. Cu alta parte nu. Discutabil si de dezbatut.

Ce m-a uimit in schimb a fost comportamentul vizibil iritat si vadit antidialog al ministrului de justitie Iordache. Semana cu un kamikaze inainte de a se arunca in gol. ce ratiuni i-a determinat o asemenea atitudine imi scapa. Si ma lasa sa speculez. De la scandal in sedinta de guvern, pana la premeditare. Si paleta e asa de larga….

Guvernul asta, legitim de altfel, pare a fi sacrificat, membrii sau sinucigandu-se unul cate unul…Si nu inteleg pentru ce…

Sa fie miza modificarilor aduse textelor penale atat de mare? Era nevoie de modificarea lor oricum. Mai devreme sau mai tarziu s-ar fi intamplat. Nu stiu de ce ieri, si de unde vine graba. Deci nu se justifica.

Sa fie miza legii gratierii atat de mare? Dupa ce am parcurs textul si l-am analizat, nici asta nu se justifica. Nu vor fi gratiati nici criminalii, nici violatorii si nici coruptii. Si asta este important. Si mai dureaza pana se va ajunge la forma finala a acestei legi atat de blamate.

Are ca justificare eventualitatea unei hotarari pilot a CEDO? Posibil. Insa indiferent de cifra celor gratiati, hotararea pilot tot va veni. Pentru ca ar rezolva doar o mica parte din poveste. Conditiile raman aceleasi pentru cei ramasi acolo. Care in mod cert se vor indrepta in plan national impotriva statului pentru nerespectarea conditiilor de detinere.

Amenda CEDO nu exista. Este o gogorita. Si o manipulare grosolana. Insa costuri vor fi. Extrem de mari. Pe care Romania va fi nevoita sa le plateasca oricum. deci nici asta cu gratierea nu se justifica.

Si atunci de ce isi doreste cu tot dinadinsul guvernul Grindeanu sa fie kamikaze?

Unde este dialogul civilizat si constructiv la care se face apel , insa lipseste cu desavarsire?

Cum naiba nu s-a gasit o echipa de comunicatori care in cateva luni de zile, paralel cu indeplinirea altor masuri din programul de guvernare, sa explice in mod corect, echilibrat  si profesionist necesitatea modificarilor la legea penala?

Ce justifica graba si fervoarea cu care au actionat in acest sens? Ce justifica publicarea la orele 1 noaptea in Monitorul Oficial?

Mai mult decat atat, ce cauta magistratul in aceste lupte? Dumnezeule, ma crucesc. Magistratul este impotriva modificarilor aduse textului de lege, impotriva  unui act de clementa, care pana la urma nu este apanajul lui, si a ajuns sa se creada fauritor de norma. Nu. Magistratul nu faureste norma. Ci o aplica. Chiar daca norma ii buna sau proasta. Insa ce te faci cand magistratii, evident unii dintre ei, aplica prost norma buna, si cum vrea muschiul lui, norma proasta… Suntem complet cu susul in jos…

Ce cauta DNA-ul in aceasta poveste? Are aptitudinea de a crea lege? Are aptitudinea de a se exprima politic?

Cine cu cine se bate in acest razvoi al nervilor si cine este cel mai mare perdant din aceasta poveste? Pai perdantul cel mai de vaza este cetateanul. Ala de a iesit in strada si ala de a stat acasa. Ala care injura contra si ala de injura pro. Drepturile lui vor continua a fi incalcate, cand de o parte cand de alta. Va continua sa plateasca facturile usturatoare ale acestei degringolade create cu un scop. Ei, scopul asta imi scapa…

Si nu mai inteleg nimic…pentru ca suntem complet cu susul in jos…

 

DESPRE CUM SA FACI PROST LUCRURI CE AR PUTEA SA FIE BUNE…

Romania se zbate zilele astea intre democratie si zdruncinarea ei. Strazile sunt pline de protestatari si asta e de bine. Inseamna ca exercitiul democratic inca mai functioneaza. Ordonantele de urgenta se dau noaptea pentru ca urgenta impune sa fie intuneric.Continutul lor nu ma mai intereseaza si nici nu ma mai incita. Doar agita spiritele. Ministrul de justitie pare setat pe sintagma Alta intrebare, frizand penibilul sau lipsa cunostintelor juridice….

Scrisul asta este despre cum sa faci prost lucruri ce ar putea sa fie bune, macar parte din ele…

Sa le luam pe rand. Cand ai 100.000 de oameni pe strazi care iti spun ca nu vor sa dai ordonante de urgenta prin care sa modifici situatii juridice importante, lasi in grija Parlamentului treaba asta, ca d-aia pare a fi organ de legiferare, sau ce o mai fi el intre timp…

Cand iti pui toata lumea in cap pentru ca vrei sa faci cu tot dinadinsul lucruri, nu o faci noaptea. O faci la lumina zilei, dezbatand cu toti factorii de decizie, buni sau prosti, chestiunea respectiva.

Nu modifici Codul de procedura penala, asa cum l-au zamislit altii, pe genunchi, dovada stand covarsitoarea lui neconstitutionalitate, ci lasi meseriasii sa o faca, dupa ce il treci prin toate furcile caudine…

Nu golesti de continut institutii doar pentru ca asa vrei, asa iti place sau avantajeaza anumite grupari.

Nu modifici Codul Penal dupa bunul plac, chiar daca lucrul asta ar avea o aparenta de legalitate, ci il dezbati pana te ia naiba, si il pui in acord cu ce Dumnezeu trebuie pus….pentru asta s-au inventat specialistii si consultarile.

Pentru ca, risti sa faci prost lucruri ce ar putea sa fie bune, unele chiar necesare. Escaladezi situatia si te asezi impotriva tuturor, chiar daca intentiile tale sunt laudabile. Ori, exact asta se intampla acum.

Societatea civila are o mare abilitate. Aceea de a sanctiona. Cat timp nu-ti faci treaba la vedere, iti asumi riscul de a fi acuzat de toate relele pamantului. Nu ca parte din ele n-ar indeplini functia de muma padurii.

Asadar, atat Codul penal, cat si Codul de procedura penala aveau nevoie imperativa de modificari. Le faci cu respectarea normelor si nu prevalandu-te de faptul ca au facut-o si altii inaintea ta, si fara sa aduci reglementari noi, poate chiar partinice, apanajul asta avandu-l, asa cum spuneam organul de legiferare.

Pentru ca, demarand in aceasta modalitate, nimeni nu va mai citi textul final care ar putea fi chiar in regula.

Ma-ntorc si spun ca Romania are nevoie de un act de clementa. Bine gandit, bine analizat, cu studiu de impact si cu toate cele ce decurg dintr-o asemenea actiune. Si asta e tot treaba Parlamentului si cateodata a presedintelui, in mod individual.

Si in toata aceasta agitatie se pierde din vedere un lucru esential. Si anume, actul de justitie. Pentru ca pana la urma despre asta este vorba.  Despre infaptuirea actului de justitie. Aici sunt multe de spus. Aici sunt multe de modificat. Aici is multe de pus in acord. Vorbim despre institutii de forta, despre camp tactic, despre raspunderea magistratului si despre coruptie. Asta este adevaratul flagel cu care ne confruntam.

Dezbaterea publica efectiva ar trebui facuta pe actul de justitie mai intai. Pe coerenta textului de lege. Pe predictibilitatea normei. Si pe indumnezeirea magistratului. Fie el procuror sau judecator. Nenorocirea multora asezati impotriva sistemului vine de aici. De la solutii interpretabile date de catre instante, de la nerespectarea drepturilor individului, de la usurinta cu care trimitem oamenii la puscarie probat sau nu, si tot asa….La umbra acestor zvarcoliri continua sa se intample mizerii. Insa nu se mai vad. Si nu mai vedem uscaturile din cauza padurii fondului…

Batalia trebuie scoasa din sfera luptei impotriva coruptiei. Asta trebuie sa existe si trebuie sa fie sanctionata. Aici nu e loc de interpretari.Aici statul de drept trebuie

Ori, pentru revenirea la normalitate gasesc ca e necesar ca lumea dreptului sa se aseze la masa. Sa dezbata cu seriozitate, sa faca o analiza corecta si concreta, sa modifice textul acolo unde trebuie modificat cu toate exigentele de rigoare si sa aseze pe masa Parlamentului legi normale pentru vremurile pe care le traim.

Si toate astea facute la vedere oameni buni, pentru ca altfel, am sa repet obsesiv, vom vorbi in continuare despre cum se fac prost lucruri ce ar putea sa fie bune. Macar o parte din ele.

Pentru ca n-om fi cu totii imbecili si interesati sa ne lasam tara sa sara in aer…

 

Sunt în pom si pomul în aer….

N-am iubit niciodata PSD-ul. Si cum s-o fi mai numit de cand exista. Incepand cu Ion Iliescu pentru care simt o ura de nedescris. Si pe care-l consider vinovat de toate relele pamantului intamplate in tarisoara asta. De revolutia mascata si deturnata. De mineriade. Si de multe altele pe care nu le voi expune aici.

Am cochetat cu dreapta 27 de ani, chiar daca pe alocuri a fost o dreapta stangace, lipsita de experienta politicului si chiar a socialului, si care a facut destule greseli de-a lungul timpului.

Cam la asta se rezuma aprecierile personale ale subsemnatei cu privire la scena politica romaneasca. Si mai e ceva.

Astazi la momentul scrierii sunt in pom si pomul in aer….

Pen’ ca nu iubesc PSD-ul , dar is de acord cu legea gratierii. Pen’ca nu-s de acord cu modalitatea in care au scos-o pe piata, pe „sestache”, dar is de acord cu continutul ei si in mod special cu punerea ei in dezbatere publica. Indiferent care ar fi rezultatul final.

Explicatia rezida din faptul ca stiu cum arata o puscarie. Stiu cum se traieste acolo. Stiu ce ii lipseste si ce ii prisoseste. Stiu cum arata actul de justitie si stiu cati oameni stau acolo gratie unor prezumtii si unor erori de judecata.Stiu cat e de frig iarna si cat e de sufocant vara. Stiu cum e sa ajungi in pragul disperarii…

Mai stiu ca Romania refuza sintagma de „justitie restaurativa” si este adepta justitiei represive, in care cea mai sigura solutie este sa trimiti omul la puscarie si sa nu lucrezi la eventuala lui salvare, acolo unde se impune.

Nu-mi trece prin cap ideea de a milita pentru transformarea puscariei in pension. Dar imi trece prin cap o alta idee. Aceea ca o pedeapsa restrange libertatea individului. Aceea ca o pedeapsa ar trebui sa-l reeduce si sa lucreze la revenirea si reintegrarea lui in societatea careia i-a gresit. Lucru care nu se intampla. Din varii motive. Pentru ca nu e loc, pentru ca nu exista fonduri, pentru ca nu exista resursa umana, etc.

Insa, sa refuzi vehement un act de clementa unei anumite categorii de oameni care stau la puscarie, si care au comis fapte de mica insemnatate, mi se pare lipsit de umanitate, mi se pare anticrestin si chiar antijuridic.

Dat fiind faptul ca de un asemenea act nu ar beneficia indivizii care au comis infractiuni grave. Infractiuni cu violenta, infractiuni de mare coruptie sau alte asemenea nenorociri.

Nu, nu vor zburda liberi pe strazi nici criminalii, nici violatorii, nici talharii si nici marii corupti care au dus Romania de rapa. Si nici recidivistii. Nici nu pot sa vreau lucrul asta. Pot fi subiectiva macar pentru faptul ca am avut in familie o asemenea tragedie. Si nu il vreau pe criminal liber !

Macar pentru faptul ca in trecerea mea prin lumea celor de dupa gratii, am vazut cu ochii mei personaje carora, asa cum am mai spus, eu le-as pune lanturi la picioare.

Ori in situatia data, s-ar duce acasa, iertati de a sta in puscarie o categorie de oameni ce poate, o parte din ei n-ar trebui sa se afle acolo. Se poate vorbi mult pe tema asta. Se pot face dezbateri adevarate. Dezbateri juridice, cu privire la fapte, la oameni si la legi. Legi de multe ori imperfecte sau legi bune aplicate prost. Este nevoie de ratiune si de echilibru in a recunoaste greseli si a le asuma. La fel de bine cum este nevoie de ratiune si de echilibru in a scoate in fata ceea ce exista si s-a facut bun.

Fac aceste afirmatii, inainte de a vorbi de efectele unei eventuale hotarari pilot pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului ar putea sa o pronunte cu privire la conditiile de detentie din penitenciarele romanesti. Care ne-ar costa probabil cat sa construim cateva puscarii. Si de ce naiba sa construim cateva puscarii cand putem investi in preventie. Cand putem investi in educatie sau in sanatate, domenii care stau la fel de prost cum sta si infaptuirea actului de justitie.

Incrancenarea unei parti a societatii civile fata de un asemenea act, vine, cu tot respectul, din necunoastere si dintr-o ciudata temere a oamenilor lipsiti de aparare. Aparare care ar trebui asigurata tot de catre autoritatile statului. Ori, gradul de incredere in acestea este de departe compromis.

Oricum am da-o, pisica este aruncata dintr-o gradina in alta, iar noi privim de pe margine scandalul dintre institutii. Institutii menite sa asigure functionarea statului de drept.

Este unul din momentele in care putem da dovada de echitate si de reasezare, nu numai prin adoptarea unui act de clementa atat de blamat, cat si prin reasezarea legislatiei, si nu doar a celei penale,  in matca ei fireasca. Aceea de nascatoare de norma sociala.Corecta. Aplicabila. Si de respectat.

Viziunea mea asupra politicii penale spune ca este nevoie de un act de clementa in acest moment. Dar daca viziunea mea nu se potriveste cu aceea a societatii in ansamblul ei, ma voi supune acesteia. Pentru ca asa este democratic. Si pentru ca asa este corect. Insa, nu inainte de a dezbate. Nu inainte de a supune analizei asa cum aratam mai sus, fapte, oameni si legi.

Si pentru a nu parea ca vreau cu orice pret sa treaca legea gratierii, personal facand parte din categoria cetatenilor abuzati de sistem, si fata de care sistemul si-a facut datoria prin recunoastere, asumare si dezdaunare, is deschisa la orice fel de solutii pe care atat sistemul cat si opinia publica ar putea sa le identifice cu privire la fenomenul supraaglomerarii din puscariile romanesti, la preintampinarea unei hotarari pilot a CEDO, la remedierea conditiilor de detentie din penitenciare, precum si la dispozitiile defectuoase din legislatia penala.

Scriu toate astea din cauza faptul ca  ma doare atitudinea inechitabila a dreptei. Si comportamentul haotic. Si refuzul dialogului. Si lipsa coerentei. Si mai ales actiunile nerezonabile si putin in afara legii…

Pentru ca este nevoie de o dezbatere reala pe justitie, o alta pe educatie, o alta pe sanatate, si tot asa, pana cand fiecare domeniu trece printr-o dezbatere si apar solutiile salvatoare.Solutii care sa salveze Romania din colapsul catre care se indrepta.

Altfel,  nu numai eu raman in pom si pomul in aer…ci si tara mea se afla in pom si pomul in aer…

 

 

Despre cum a reparat eroarea judiciara un judecator…

Astazi, incercand sa trec peste faptul ca este vorba despre mine, am sa vreau sa arat lumii cum imparte atat legea cat si dreptatea un reputat judecator al Curtii de Apel Bucuresti despre care am mai scris cateva vorbe deunazi. Acelasi magistrat ce spune ca Judecatorul nu este Dumnezeul dreptatii pe pamant. Si cu toate acestea, aproape zilnic se erijeaza intr-un mic dumnezeu, umilind si distrugand destine. Pentru ca spun eu ca este suficient sa faci praf viata unui om, pentru a nu mai fi necesar sa iti intre in mana si al doilea.

Cu tot respectul pentru judele Ion Popa, presedintele sectiei IV Civile al Curtii de Apel Bucuresti, pentru venerabilitatea domniei sale in ale profesiei si cu toata toleranta pentru trecutul profesional al domniei sale, din cand in cand, pentru a nu se dezice de anumite umbre, o da in bara. Nu intentionez sa intru intr-un razboi personal cu domnia sa, cu toate ca ma simt indreptatita, insa nu pot sa trec peste solutia data in ceea ce ma priveste.

Nu pot sa trec peste lipsa motivarii, peste usurinta cu care foloseste unitati de masura numai de domnia sa stiute ,dar nu pot trece mai ales pentru umilinta la care isi supune petentii. Si pentru a rezuma, am sa spun dat fiind faptul ca solutia este definitiva intre timp, modalitatea in care magistratul Ion Popa a judecat apelul cu privire la o eroare judiciara a carei victima am fost. Cauza transata ireprosabil de catre instanta fondului, anume Tribunalul Ilfov prin judecator Evelina Oprina, in speta avand ca obiect reparare erori judiciare. Dupa o judecata si apreciere ireprosabila, dand eficienta intregului probatoriu administrat in cauza, judecatorul fondului a considerat ca pentru 635 de zile de arest preventiv nelegal, pentru 376 de zile de obligare de a nu parasi localitatea, pentru o condamnare nelegala de 3 ani, cu o hotarare CEDO in cauza castigata, cu 5 ani in care s-a rejudecat cauza, si cu un total de 15 ani in dovedirea nevinovatiei,plus multe alte nenorociri intamplate, mi s-a acordat ca dezdaunare suma de 900.000 de euro. Nu vreau sa indrazneasca cineva sa spuna ca suma este nemeritata, pentru ca ii rog pe contestatori sa traiasca aceasta poveste in aceleasi conditii in locul meu. Si ii asigur ca vor cere mult mai mult decat am avut bunul simt sa o fac eu.

Dupa tot acest periplu, hotararea fondului apelata de catre stat cu suficienta impertinenta pe care noi o numim practica, cauza a ajuns pe mainile judecatorului Ion Popa de la Curtea de Apel Bucuresti. Am avut incredere in judecata domniei sale, gandind ca un judecator cu state vechi in magistratura va gandi echitabil. Va aprecia echitabil. Si va imparti dreptatea catre final in maniera in care isi redacteaza textele publicate in cartile pe care le scrie. am avut impertinenta chiar sa fiu mandra ca repartizarea aleatorie s-a facut in acest fel.

Ba mai mult decat atat, la inceputul sedintei de judecata si-a exprimat public compasiunea pentru suferintele subsemnatei. Stiti cat a durat judecarea apelului intr-o cauza de asemenea complexitate? Fix 8 minute. Minute in care nici eu si nici aparatorul meu av Marius Iorga nu a avut nici o sansa sa faca aparare. N-am fost lasati sa vorbim. Soc mai mare decat asta nu am trait, comparand judecarea apelului cu aceea a fondului ce a durat trei ore ! Ma indreptateste pe mine sa cred ca magistratul din apel, probabil plictisit si obosit de impartirea dreptatii a intrat in sala cu solutia prefigurata? sau poate dictata?

Cele 8 minute de judecare a apelului a insemnat diminuarea daunelor cu 800.000 de euro ! Pentru fiecare minut consumat din timpul pretios al domniei sale a scazut cate 100.000 de euro. Fara sa evalueze. Dar mai ales cu toata compasiunea de care a putut da dovada. Atat a putut constiinta magistratului sa evalueze. 15 ani din viata mea i-a echivalat cu 100.000 de euro ! Poate sa-i spuna cineva ca nu este echitabil? Poate sa-i spuna cineva ca saltul asta urias nu se justifica in nici un fel? Poate sa-i spuna cineva ca este peste firea omeneasca sa isi bata joc de destine? Poate sa il intrebe cineva ce inseamna in viziunea domniei sale „exces reparatoriu”? Poate sa ii doreasca cineva sa ajunga sa traiasca drama mea? Pot sa ii doresc chiar eu sa traiasca drama mea? Pot sa ii spun chiar eu ca degeaba mi-a dat dreptate daca nu s-a facut dreptate?

Daca as da frau liber resentimentelor si umilintelor la care sunt supusa in continuare de catre statul al carui cetatean sunt, si care ar trebui sa-mi apere drepturile si libertatile ar trebui sa dau de toti peretii cu  intregul sistem de justitie romanesc. Insa nu o fac pentru ca in interiorul lui am intalnit si oameni in sensul adevarat al cuvantului. Pentru ca eu insami am devenit un specialist in ale dreptului. si tocmai devenirea mea ma face sa nu ma opresc aici….Povestea asta va continua cat timp am sa traiesc si eu pana in momentul in care cineva din acest sistem va aprecia echitabil…

In felul acesta s-a dovedit judele Ion Popa a fi ceea ce nu si-a dorit sa fie niciodata ..Anume Dumnezeul dreptatii pe pamant…